1.
Sunt atât de obosit/obosită de rolul de părinte încât mi se pare că somnul nu este suficient ca să-mi revin.
2.
În calitatea mea de mamă/tată, simt că mi-am pierdut direcția.
3.
Mă simt complet depășit/depășită de rolul de părinte.
4.
Nu mai am pic de energie pentru a mă ocupa de copil/copii.
5.
Cred că nu mai sunt părintele bun care eram mai înainte pentru copilul meu/copiii mei.
6.
Simt că nu mai sunt în stare să-mi asum rolul de părinte.
7.
Cred că a fi părinte cere o implicare prea mare.
8.
Când mă ocup de copil/copii am impresia că trec pe pilot automat.
9.
Simt că sunt desființat ca părinte.
10.
Mă simt obosit/obosită dimineața când mă trezesc, știind că trebuie să fac față unei noi zile cu copilul meu/copiii mei.
11.
Nu mă bucur de timpul pe care îl petrec cu copilul meu/copiii mei.
12.
Simt că nu mai fac față ca părinte.
13.
Îmi dau singur/singură seama că nu mai sunt părintele bun de altă dată.
14.
Fac minimum necesar pentru copilul meu/copiii mei, dar nimic mai mult.
15.
Rolul de părinte îmi epuizează toate resursele.
16.
Nu mai rezist ca părinte.
17.
Mi-e jenă de ce fel de părinte am devenit.
18.
Nu mai sunt mândru/mândră de mine ca părinte.
19.
Simt că nu mai sunt eu atunci când interacționez cu copilul/copiii mei.
20.
Nu mai sunt capabil/capabilă să îi arăt copilului meu/le arăt copiilor mei cât de mult îl iubesc/îi iubesc.
21.
Mă simt epuizat/epuizată̆ doar când mă gândesc la tot ce am de făcut pentru copilul meu/copiii mei.
22.
Am senzația că dincolo de îngrijirile de rutină (drumurile, culcatul, mâncarea etc.), nu mai sunt în stare de niciun efort pentru copilul meu/copiii mei.
23.
Sunt la limita de supraviețuire în rolul de părinte.
